Muntii Wudang






Wudang este considerat locul de origine al taoismului in China. Din timpuri stravechi, Muntii Wudang au fost un loc ideal pentru preotii taoisti, un loc in care puteau sa se retraga si sa traiasca o viata linistita, favorabila meditatiei si introspectiei. Se spune ca imparatul legendar Zhenwu a practicat alchimia interna in Muntii Wudang timp de peste 40 de ani, devenind nemuritor si fiind venerat ca unul dintre principalii zei ai penteonului taoist. Tot in Muntii Wudang, a luat nastere Taijiquan-ul si artele martiale interne, al caror fondator este considerat Zhang Sanfeng.

Numele initial al acestor munti a fost Taiheshan (Muntii Supremei Armonii, tài=suprem, hé=armonie, shan=munte). Dupa ce Zhenwu (Adevaratul Razboinic, zhen=adevarat, autentic, wu=razboinic, martial) a atins Dao, numele muntilor a fost schimbat in Wudangshan, semnificand „muntii in care se formeaza wu, spiritul martial”. Prin extinderea semnificatiei, se poate spune ca Wudangshan este muntele care ne invata sa fim drepti si corecti, sa avem o atitudine verticala in fata problemelor vietii.

Alte denumiri ale Muntilor Wudang sunt Xianshishan (Locul Nemuritorilor, xian=nemuritor, zeu, divinitate, shì=camera, sala, incapere, shan=munte) si Xuanyue (Muntele intunecat, xuán=intunecat, misterios, yuè=munte inalt). Numele de Taiheshan este folosit si astazi de catre unii localnici, pentru a scoate in evidenta armonia care emana din aspectul impunator al muntilor.

Muntii Wudang sunt situati in centrul Chinei, in provincia Hubei, in apropierea orasului Shiyan. Acesti munti au o frumusete aparte, care inspira pace, maretie, dar si multa vitalitate. Datorita climei subtropicale, zona este foarte bogata in ploi, astfel incat specificul zonei face sa existe o mare varietate de plante (peste 600 de specii de plante medicinale) si in general o vegetatie luxurianta, atat de deasa incat in unele zone neamenajate turistic, inaintarea devine aproape imposibila. Asa se explica de ce exista credinta ca in aceste locuri inaccesibile traiesc, chiar si in zilele noastre, maestri care au decis sa practice in singuratate.

Muntii Wudang acopera o suprafata de aproape 400 kmp. Ei au aparut cu 800 de milioane de ani in urma, iesind din ocean datorita miscarii placilor tectonice, care au format o structura in forma de piramida, cu un pisc central, impunator si independent, si alte piscuri imprejur care sunt inclinate catre cel central, dand senzatia ca se inchina acestuia, ca intr-un act de veneratie. In total, sunt 72 de piscuri, cel mai inalt varf fiind Tianzhu, de 1612m. Pe acest varf de munte se afla Jinding, (Piscul de Aur, jin=aur, ding=varf, creasta, pisc), unul dintre cele mai importante palate taoiste care, datorita pozitiei sale la mare inaltime, da senzatia ca supravegheaza tot ce se afla sub cer.

Cele mai vechi constructii religioase din Muntii Wudang dateaza din timpul dinastiei Tang (618-907). Altarele construite in aceasta perioada au fost transformate in temple in timpul dinastiei Song de Nord (960-1127), ca urmare a unui ordin imperial emis in anul 1018. Razboiul cu mongolii a distrus o mare parte din constructiile taoiste, dar in timpul dinastiei Yuan (1271-1368), acestea au fost refacute si, in plus, s-au construit temple noi, de diferite marimi, pe 36 de stanci de-a lungul intregului munte. In anul 1286, un alt ordin imperial a facut ca majoritatea templelor sa fie transformate in palate.

Desi s-au construit destul de multe temple taoiste in timpul dinastiilor Tang, Song si Yuan, totusi, cea mai mare amploare a acestor constructii a avut loc in timpul dinastiei Ming (1368-1644), cand Zhu Di, cel de-al treilea imparat al acestei dinastii, a considerat ca Wudang este locul cel mai potrivit pentru venerarea lui Zhenwu si a ordonat ca 400 de reprezentanti imperiali sa conduca 200.000 de soldati si civili in Muntii Wudang pentru a incepe constructiile.

Zhudi este cunoscut si sub numele de Yongle. Exista obiceiul ca anii de domnie ai unui imparat sa alcatuiasca o era, pentru care imparatul alegea un slogan sau motto. Perioada in care a domnit Zhu Di (1402-1424) este era Yongle (Eterna Fericire, yong=vesnic, etern, lè=a se bucura, a fi fericit). In cel de-al zecelea an Yongle (septembrie 1412), au inceput lucrarile. Pana in februarie 1424, in decurs de aproape 12 ani, au fost finalizate 9 palate, 9 temple, 36 manastiri, 72 de temple sapate in stanci si aproape 100 de poduri si porti ceremoniale. Toate acestea formeaza marele complex de constructii taoiste din Muntii Wudang.

Planul constructiilor a fost inspirat de viata lui Zhenwu. Astfel, nasterea si copilaria lui Zhenwu in regatul Jingle este simbolizata de Palatul Jingle, construit in anul 1418 in orasul Junzhou, de unde se ajunge pe un drum facut din piatra, direct in muntii Wudang. Venirea lui Zhenwu in Wudang este simbolizata de palatele Yuzhen si Yuxu, amplasate la nivele diferite, pentru a simboliza etapele ascetismului lui Zhenwu. Templele construite din ce in ce mai sus, pe masura ce se urca pe munte, simbolizeaza acensiunea lui Zhenwu in spiritualitate, culminand cu realizarea lui deplina, reprezentata prin palatul din varful muntelui, Jinding, sau Piscul de Aur.

Locurile de amplasare a templelor au fost alese dupa o analiza meticuloasa, explorari repetate si comparatii atente, respectand principiile Yin-Yang si regulile Feng-Shui. Niciodata nu s-au taiat copacii din Wudang pentru lemnul necesar in constructii, ci a fost adus intotdeauna din alta parte. Fiind in perfecta armonie cu mediul natural, constructiile, desi sunt artificiale, par foarte naturale, ca si cum ar fi crescut singure din pamantul muntelui, avand o frumusete misterioasa si, in acelasi timp, linistitoare.

Considerand Muntii Wudang ca fiind un templu imperial ancestral, in care predecesorii au fost deschizatori de drumuri, fiecare imparat care a urmat dupa Yongle a continuat sa extinda, sa repare si sa intretina templele din Wudang.

In anul 1552, s-a construit Xuanyue Men, o poarta impunatoare, facuta din piatra, care face demarcatia intre misteriosul munte care se afla in sus si lumea obisnuita care se afla mai jos de poarta. Insusi imparatul Jiajing (1522-1567) a scris pe aceasta poarta (zhì shì xuán yuè), insemnand „muntele misterios care guverneaza intreaga viata”, facand referire la faptul ca tara este condusa folosind spiritul taoismului din Wudang. Intrand pe poarta Xuanyue, calatorul simte demnitatea prezentei divinitatii. Coborand de pe munte si iesind pe poarta Xuanyue, se reintoarce la conditia umana obisnuita.

In anul 1961, Consiliul de Stat chinez a pus sub protectie Palatul Jinding (Piscul de Aur), ca fiind o relicva nationala culturala esentiala. Ulterior, au fost trecute pe aceasta lista Zixiao Gong (Palatul Norilor Purpurii, zi=violet, xiao=nori, cer, gong=palat, templu, curte domneasca), construit initial in perioada 1119-1125, reconstruit in anul 1413 si extins in anul 1553, Nanyan Gong (Palatul Stancii din Sud, nán=sud, yán=roca, stanca), construit direct in stanca, in perioada 1285-1310 si extins in anul 1413 si Xuanyue Men.

In anul 1994, UNESCO a inscris complexul de constructii din Muntii Wudang pe lista tezaurelor mondiale ce necesita protectie pentru beneficiul intregii umanitati. Aceasta confirma valoarea exceptionala a acestui loc, devenit o mostenire culturala a intregii lumi.